apofízã

s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • apofiză — APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenţă pe suprafaţa unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificaţie de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (arhit.) Mulură… …   Dicționar Român

  • apofiza — apofíza ž DEFINICIJA 1. anat. izdanak na kosti (ob. na goljenicama), tvore ga vlakna mišićnih tetiva 2. min. stijene koje se javljaju u tankim žilicama uz veće eruptivne mase ETIMOLOGIJA grč. apóphysis ≃ apo + phýein: rasti …   Hrvatski jezični portal

  • apofiza — ż IV, CMs. apofizazie; lm D. apofizafiz geol. «boczne odgałęzienie większej intruzji magmowej, wnikające w najbliższe skały» ‹gr.› …   Słownik języka polskiego

  • coracoid — CORACOÍD, Ă, coracoizi, de, adj. (Şi substantivat, f.) (Formaţie anatomică) care se aseamănă cu un cioc de corb. ♢ Apofiză coracoidă = apofiză a omoplatului. – Din fr. coracoïde. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  coracoíd adj. m. (sil …   Dicționar Român

  • acromion — ACROMIÓN, acromioane, s.n. Apofiză a omoplatului care se articulează cu clavicula. [pr.: mi on] – Din fr. acromion. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  acromión s. n. (sil. cro mi on), pl. acromioáne Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • acantă — ACÁNTĂ, acante, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, şi rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic… …   Dicționar Român

  • epicondil — EPICONDÍL s.n. Apofiză a extremităţii inferioare a humerusului. [< fr. épicondyle]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  EPICONDÍL s. m. apofiză a extremităţii inferioare a humerusului. (< fr. épicondyle) Trimis de raduborza,… …   Dicționar Român

  • mastoidă — MASTOÍDĂ, mastoide, s.f., adj. 1. s.f. Fiecare dintre cele două proeminenţe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. adj. (Rar) Care ţine de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • olecran — OLECRÁN s.n. (anat.) Apofiză a extremităţii superioare a cubitusului, formând proeminenţa cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  OLECRÁN s. n. apofiză a extremităţii… …   Dicționar Român

  • stiloid — STILOÍD, Ă adj. În formă de pumnal. // s.f. (anat.) Parte ascuţită, în formă de pumnal, a unui os. [pron. lo i . / < fr. styloïde]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  STILOÍD, Ă I. adj. în formă de stil vegetal sau de pumnal. o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.